Scriam acum vreo ora despre capcana de a iubi atat de mult un ideal, un vis frumos, incat sa nu incepi niciodata cu adevarat sa lupti pentru el. Ei bine, da, este cat se poate de adevarat. Nu mai putin adevarat e insa faptul ca uneori muncesti din greu pentru o Idee, poate chiar ani in sir, fara ca finalul sa se intrezareasca. Cititi mai departe »

“A admira un ganditor nu inseama a-i accepta si ideile ca atare.”
Lucian Blaga

Este unul dintre exercitiile intelectuale pe care ar fi bine sa le facem cat mai des: sa ne cufundam total in sistemul de gandire al unei alte persoane, sa il intelegem cu adevarat, in toate superficialitatile si profunzimile sale si abia apoi sa ne desprindem pentru a ne pipai diferentele de viziune. Cititi mai departe »

Adolf Merckle. 74 de ani, locul 94 in lume, cu o avere estimata la 9,2 miliarde de dolari. Pierde zeci de milioane in tranzactii bursiere, afacerile ii intra in declin si…

…si alege sa se arunce in fata trenului. Lucru care ii si reuseste. Sinucidere…

Cam cat de lipsit de spirit trebuie sa fii pentru a lua astfel de decizii? Psihologic, pot intelege foarte bine ce s-a intamplat cu mintea sa. Uman, insa, nu pot accepta. Nu ma intelegeti gresit, nu am ceva impotriva sinucigasilor din ratiuni religioase. Departe de mine acest gand. Chiar mi se pare o indecenta sa sari cu acuze in urma unui om ce si-a luat viata. Cum ai putea sti ce e in sufletul si in mintea unui om care recurge la o asemenea masura extrema? Cititi mai departe »

Echilibru, “calea de mijloc”, jumatatea distantei dintre alb si negru, dintre patima si relaxare, dintre fuga si balansandu-te-ntr-un hamac?

In urma cu patru sau cinci ani, dintr-o pura intamplare, tot gesticuland frenetic in cautarea unei emisiuni care sa merite un efort vizual mai lung de trei minute, am dat peste un interviu luat ambasadorului Braziliei la Bucuresti, domnul Jeronimo MOSCARDO de SOUZA. Cititi mai departe »

“O persoana curajoasa face o majoritate.”
(Andrew Jackson , cel de-al saptelea presedinte american)

O face!…

Este o diferenta notabila – intre a fi “lider de opinie” si a fi “promotor de opinie”. Una e sa inoculezi opinie si alta – sa ii stimulezi aparitia. In primul caz, este vorba despre propriul tau comentariu asupra realitatii – pe care incerci sa il impui ca singurul comentariu valid. In cel de-al doilea caz, este vorba despre incurajarea opiniei in general, despre stimularea gandirii libere. Cititi mai departe »

“Eu mi-am imaginat intotdeauna Paradisul sub forma unei biblioteci, alte persoane considera ca ar fi o gradina, altii si-l pot inchipui ca un palat, eu l-am imaginat intotdeauna ca o biblioteca si aici ma aflam eu…” Jorge Luis Borges – Cartile si noaptea

Imi plac cuvintele lui Borges. Redau aproximativ starea mea de spirit din aceasta clipa. Si nu numai din aceasta clipa. Din aproape toate clipele vietii mele… Cititi mai departe »

“Viitorul le apartine celor care cred in frumusetea propriilor vise” – Eleanor Roosevelt

Iar prezentul le apartine celorlalti, as din pacate adauga. Munca, e nevoie de multa munca pentru a face realitate dintr-un vis, fie acesta oricat de frumos. A vedea in permanenta doar finalul, doar varful, in departari, e contraproductiv. Esti atat de incantat de ceea ce vezi, de ceea ce stii ca se afla acolo, incat intarzii la nesfarsit sa mai faci un pas. Si inca unul… Cititi mai departe »

Cu ani buni in urma, intamplarea (sau destinul) facea sa intru intr-o librarie si sa imi pice cu tronc, tam-nesam, o carte – “Viata eliberata”, semnata J. Krishnamurti. O zi mai tarziu am inceput sa o citesc. S-a intamplat, atunci, ceva ce nu am mai trait ulterior decat o singura data, tot lecturand o carte. Cititi mai departe »

“Cine iubeste argintul nu se satura niciodata de argint, iar cine iubeste bogatia multa nu trage folos din ea. Si aceasta este o desertaciune!” – Asa graieste Ecclesiastul si asa am auzit spunandu-se intr-o emisiune difuzata in aceasta seara la un post de televiziune. Cititi mai departe »

Am ferma convingere ca cine nu a avut macar pentru o clipa pornirea si dorinta de a ingenunchia si de a impreuna mainile in semn de rugaciune in fata cerului de seara incendiat de-un Soare piroman a trait cu adevarat degeaba. Sau cine s-a trezit, dintr-o data, ca pomii sunt verzi deja si incarcati de floare. Sau cine, in timpul unei torentiale ploi de vara, nu a iesit afara, fara ceva deasupra capului, bucurandu-se de abundenta (racoroasa si necontorizata) si de atingerea apei siroind liber peste obraji. Cine nu a ajuns sa inteleaga si sa simta ca ploua pentru ca firul de iarba sa creasca, iar firul de iarba creste pentru a exista ploaia. Cititi mai departe »

Una dintre cele mai mari si mai des intalnite erori de gandire in afaceri si, in general, in viata este aceea de a te refugia sine die intr-o asa-numita “zona de confort psihic”. Aceasta este capcana cea mai mare a succesului. Imediat ce ai repurtat o victorie rasunatoare, tendinta este sa te opresti, sa te relaxezi si sa uiti de competitie. Cititi mai departe »

Mereu aceasta obsesie – tot ceea ce este divin, beatific, pur, minunat, frumos in cel mai inalt grad nu poate veni din mine insumi! Trebuie neaparat ca vine de undeva din afara, de la o instanta superioara, de la un zeu, de la Dumnezeu. Cititi mai departe »

“Gusta viata cu nevasta, pe care o iubesti, in tot timpul vieti tale desarte, pe care ti-a dat-o Dumnezeu sub soare, in aceasta vreme trecatoare.” (Ecclesiastul) Cititi mai departe »

Un scriitor drag inimii mele spunea, la un moment dat, ca niciodata nu a inteles rostul unui meci de fotbal. Nu pricepea ce anume poate determina milioane de oameni sa mearga si sa strige pe stadioane sau sa stea cu sufletul la gura in fata televizoarelor. “De ce atat efort?”, zicea el, sugubat. “Pentru ca toata lumea sa fie multumita, cel mai bine ar fi ca fiecare jucator, inclusiv portarii, sa aiba cate o minge si sa traga cat doresc la o poarta goala.” “Astfel, oricine va putea da exact atatea goluri cate isi doreste.” Cititi mai departe »

Unul dintre motivele pentru care aproape nimeni nu este cu adevarat fericit, pentru care succesele reale sunt atat de rare este acela ca imensa majoritate a oamenilor nu stiu sau nu incearca sa traiasca total. Prea multe lucruri sunt facute cu inima indoita, prea putine activitati sunt imune la boala semi-implicarii. Atunci cand nu crezi cu adevarat in ceea ce faci, cand nu iubesti ceea ce faci, cand nu esti in ceea ce faci, rezultatele nu pot fi decat mediocre. Cititi mai departe »

Ratacim o viata intreaga undeva intre subiect si predicat. Suntem un microunivers corupt de verbele regulate si neregulate. Suntem mereu “cei care fac”. Chiar si atunci cand ni se pare ca tacem, de fapt, “facem tacerea”. Nu stim cu adevarat sa ne oprim. Sa luam, cu adevarat, o Pauza. Sa ancoram toate corabiile in dana. Cititi mai departe »

“Cand muzica se schimba, si dansul trebuie sa fie altul.”, spune un stravechi proverb african. Este suficient sa privesti cu atentie in jurul tau pentru a ajunge la aceasta convingere: “totul curge”, “Pantha rei” – cum obisnuiau sa spuna vechii eleni. Nimic nu e vreodata la fel. Tot ceea ce pare neschimbat se afla in realitate intr-o permanenta transformare. Cititi mai departe »

Vechiul trebuie sa moara pentru ca noul sa se nasca, ceea ce nu insemna insa ca noul e posibil fara ca vechiul sa fi fost. Tot ce va veni vine din ce a fost. Chiar si ideile revolutionare se nasc tocmai gratie nevoii de impotrivire fata de sabloanele trecutului. Cititi mai departe »

Am crescut cu povestirile bunicii mele referitoare la marele crah financiar din anii 1929-1933. Ideea ca un om poate lua decizia sa se arunce de la etajul 90 al unui zgarie-nori din Manhattan nu numai ca m-a marcat foarte mult la acea vreme, dar m-a lasat si continua sa ma lase perplex. Cum e cu putinta ca o fiinta umana sa isi ia viata, sa se sinucida doar pentru ca a pierdut la bursa tot? In ce hal poti ajunge sa te identifici cu banii, cu bursa, cu economia, cu profesia ta, incat sa simti ca nu mai poti continua daca dintr-o data nu mai ai bani, bursa a picat, economia e in corzi, iar profesia ta nu mai are cautare? Cititi mai departe »

“Da, da, se pare ca au murit cam 150 de oameni pana acum. Si cu siguranta vor fi mai multi. Ceea ce deja a determinat o cadere spectaculoasa a bursei. Wall-Street-ul se confrunta cu cea mai mare cadere din ultimele 6 luni.” Pe domnul emitator al comentariului de mai sus (nu-i scriu numele aici) l-am admirat intotdeauna pentru analizele economice reci, calculate, satioase mereu intru argument. Este unul dintre putinii specialisti care dispun si de capacitatea nativa de extragere logica a rezultantelor din premise. Cititi mai departe »